Secretul relatiei fericite este unul singur!

Candva, am facut terapie de cuplu. N-a mers, am divortat, dar o vreme credeam ca sunt specialist in relatii si „consiliere de cuplu”. Odata, la un curs de dezvoltare personala, persoana care tinea prezentarea ne-a intrebat: Care credeti ca este cea mai frecventa cauza de divort? De ce se despart oamenii? Eu, care STIAM despre ce e vorba, m-am repezit: „Cea mai mare cauza de divort sunt de fapt trei – sexul, banii si comunicarea. Sau lipsa lor”, zic. Si am ranjit ca prostul.

”Gresit!” a strigat cea care intrebase. „Acestea sunt simptomele, si nu problema reala.” Uuups. M-am simtit umilit, dar imi starnise curiozitatea, voiam si sa aflu care e raspunsul corect. Ceea ce am aflat nu doar ca m-a surprins foarte tare, dar mi-a schimbat si viata. Eram pe cale sa aflu cel mai important sfat pentru cuplu pe care puteam sa-l aud vreodata: secretul relatiei fericite.

„Motivul pentru care casatoriile se sfarsesc cu un divort este unul singur: asteptarile neimplinite.”

Wow! Proaspatul divortat din mine si-a trecut prin minte in cateva clipe toata casatoria noastra de 5 ani si toate asteptarile pe care le avusesem de la ea, asteptari care nu se indeplinisera niciodata. Gandindu-ma la asta, cateva zile mai tarziu am avut o revelatie: Asteptarile nerealiste nu sunt doar o problema de cuplu. Sunt o problema de viata!

Mi-am amintit de toate dezamagirile si frustrarile pe care le avusesem in viata, din relatii anterioare, amoroase, de prietenie sau chiar de serviciu. Am retrait durerea si veninul care imi cursesera prin vene si care rosesera de la radacina fiecare relatie esuata.

Tanar sau batran, angajat, patron, casatorit sau singur – nu conteaza cum esti si ce faci. Asteptarile neimplinite sunt letale pentru oricine. Nu exista imuni.

Si care este… solutia? Stergerea diferentei intre asteptare si realitate. Solutia sta in adaptarea asteptarii la realitate. O sa va dau un exemplu de situatie de viata, ca sa intelegeti mai bine.

1. Asteptarea

Cand vin seara de la munca, ma ASTEPT ca sotia mea sa ma astepte acasa cu cina gata pregatita. In viziunea mea, o sarut pe ea si pe fiica mea, care isi face lectiile sau tocmai le-a terminat. Sotia are un sort curat si miroase bine, a parfumul ei de lacramioare amestecat cu condimentele din sosul de paste, care stie ca imi place.

Fiul nostru de 2 ani e la plimbare cu bona, fiica noastra se aseaza cu noi la masa si ne spune ca a luat un 10 la lucrarea de la mate, iar eu sunt foarte mandru ca e desteapta, ca ta-su. (Si nu m-am chinuit degeaba sa ii explic cum sa rezolve ecuatiile cu determinanti). Sfarsim masa, fetele strang masa si spala vasele, iar eu le caut un film bun la care sa ne uitam impreuna. Sau fac un search de bilete pentru concediul din august. Sau ma relaxez pur si simplu la meciul de campionat.

2. Realitatea

De fapt, ajung acasa obosit cu o ora mai tarziu, dupa ce am rezolvat o problema aparuta in ultimul moment la serviciu. Cina nu doar ca nu e gata, dar nici macar inceputa. Nevasta-mea e la calculator si lucreaza la un proiect pe care trebuia sa il predea astazi, dar la care n-a avut toate datele si da zor sa-l termine macar in noaptea asta, cum imi arunca peste umar. E stresata si obosita, cum poate fi un parinte care lucreaza de-acasa, ca sa poata sa stea si cu copilul. Ala mic urla din tarc, iar fiica-mea, in loc sa aiba putin grija de frate-su, e cu prietenele la ea in camera si asculta Justin Bieber cu volumul la maxim.

Il iau in brate pe mezin si imi fac niste sandvisuri cu ce gasesc prin frigider, Bucataria arata ca dupa un bombardament, jucariile sunt aruncate prin toata casa, strang cate ceva. Nevasta-mea lasa lucrul si ii da de mancare celui mic, prietenele fiica-mii pleaca in sfarsit, pe la 10 ne prabusim pe canapea, evitand sa ne privim in ochi. Va imaginati scena, nu e cazul sa continui.

Frustrarea sta exact in diferenta dintre cele 2 scenarii

„Asteptarea este mama tuturor frustrarilor”, a spuns undeva Antonio Banderas. Destept baiat. Daca stiam si eu asta, astazi nu eram casatorit a doua oara. De data asta, stiu ce sa fac.

Ce stiu acum? Ca in viata avem adesea asteptari nerealiste, care nu se indeplinesc niciodata. Din aceasta cauza acumulam frustrari si actionam in consecinta. Suntem nefericiti si credem ca suntem nedreptatiti in relatia noastra. Dar nu TREBUIE sa suferim astfel.

Solutia

Ce putem face? Simplu: inlocuieste asteptarile cu observatia. Incearca sa nu faci scenarii. Unii spun sa nu te astepti la nimic. Dar eu cred ca ideal ar fi sa-ti acorzi asteptarile – realitatii. Asteptari realiste, sanatoase. Daca realitatea e alta, renunta la asteptari si adapteaza-te noilor situatii. Lasa viata sa te surprinda. Mergi cu valul. Traieste clipa si vei fi fericit cu tine si cu ceilalti.